Merită să lucrezi în străinătate? Salarii, drepturi și beneficii: cum funcționează în alte țări ale UE

În fiecare an, zeci de mii de români își fac bagajele, convinși că vor câștiga mai mult și trăi mai bine în străinătate. Un salariu mai mare nu înseamnă întotdeauna mai mulți bani în buzunar, iar întrebarea pe care şi-o pun mulţi este dacă merită într-adevăr să părăseşti România pentru a merge să munceşti în altă parte.

În Italia se acordă şi al 14-lea salariu

Un studiu recent care compară sistemul salarial din mai multe ţări ale UE oferă o perspectivă utilă pentru oricine ia în considerare să meargă să muncească în altă ţară, indiferent că abia a trecut de 20 de ani și se află în faţa primului contract de muncă, fie că are 45 de ani şi dorește să o ia de la capăt în altă parte.

Pe același subiect

Alertă în Bacău: 48 de persoane au ajuns la spital după ce zeci de copii din Căiuți au acuzat stări de rău. Planul Roșu, dezactivat. Update

deces

„Nu mai vreau să aud numele copilei mele”. Denisa, tânăra ucisă de Șacalul, i-a trimis mamei ei un mesaj ciudat chiar înainte de crimă. Bunurile nu sunt nici azi recuperate

nato

O relaţie începută pe Tinder aruncă în aer securitatea celei mai bine păzite baze NATO din Europa. Scandal de spionaj, cu Rusia în prim-plan

Prima greșeală pe care oamenii o fac atunci când compară salariile între țări este să se uite doar la suma care le intră pe card în fiecare lună. Spre exemplu, în Italia există și al 13-lea salariu, acordat tuturor angajaților prin lege încă din 1960. Pentru mulți există și al 14-lea salariu, prevăzut de contractele colective de muncă, dar există și indemnizația de încetare a raportului de muncă (TFR), care se acumulează în fiecare lună și este plătită la încetarea contractului de muncă, indiferent de motiv.

Recent, de la 1 mai, guvernul Meloni a introdus Trattamento economico complessivo (TEC), adică „remunerația economică totală”, care depășește vechiul concept de plată pe oră și stabilește că veniturile unui angajat trebuie evaluate în ansamblu, incluzând și componentele salariale indirecte.

Ce să citești mai departe?

Se schimbă regulile pentru mașinile ridicate în București! Ce se întâmplă dacă în autoturism se află oameni sau animale

Ciobanii au ieșit în stradă, protestul a degenerat. Politolog: ”Când societatea fierbe, apar și băieții cu găleata electorală”

Salariul lunar minim în Germania este de 2.343 euro pe lună

Astfel, cine compară salariile din Italia, Germania sau Franța doar uitându-se la fluturașul de salariu își poate forma o imagine greșită. Trebuie luate în calcul mai multe elemente, între care venitul anual total, existența unor salarii suplimentare în țara respectivă, dacă salariul minim este stabilit prin lege sau nu și ce se întâmplă la încetarea contractului de muncă.

În Germania, salariul minim legal, calculat pentru o săptămână de lucru de 40 de ore, este în prezent de 2.343 de euro brut pe lună, în creștere semnificativă față de 2025, când era de 2.161 de euro. În comparație, nivelul de bază prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă pentru sectorul serviciilor din Italia este de 1.721 de euro pe lună, în timp ce pentru muncitorii din industria metalurgică ajunge la 2.000 de euro.

Comparația devine însă mai realistă dacă sunt analizate salariile prevăzute în contractele colective de muncă aplicate efectiv, nu doar cele minime. Consultanții în domeniul muncii au luat ca reper unul dintre cele mai răspândite contracte colective din Europa, cel pentru industria metalurgică, analizând nivelul C3. Rezultatul arată că, în Germania, salariul anual brut depășește 46.000 de euro, față de puțin peste 31.000 de euro pentru același nivel în Italia. Este o diferență uriașă, de aproape 15.000 de euro pe an. Problema este însă că nemţii nu au al 13-lea salariu acordat prin lege.

Salariile suplimentare, atunci când există, depind de negocierile colective din fiecare sector, care sunt totuși destul de generoase în multe domenii. Totuşi, în Germania nu există un sistem echivalent TFR-ului italian, astfel că o persoană care își încheie contractul de muncă nu primește o indemnizație acumulată în timp, așa cum se întâmplă în Italia.

Salariul minim în Franța este actualizat periodic, în funcție de inflație

O variabilă semnificativă o reprezintă însă costul vieţii. Un studiu din 2025 realizat de Fondazione Studi în rândul tinerilor italieni cu experiență profesională în străinătate a constatat că 65% din eșantion considerau cheltuielile de trai un aspect negativ al vieții în străinătate, chiriile din München sau Frankfurt, de exemplu, costând dublu față de cele din multe orașe italiene de dimensiuni medii.

În Franţa, salariul minim legal, așa-numitul SMIC (Salaire minimum interprofessionnel de croissance), este stabilit prin lege pe oră și este actualizat periodic în funcție de inflație. Conform datelor Eurostat actualizate până în ianuarie 2026, acesta este în prezent de 1.823 de euro brut pe lună (anul trecut era de 1.802 euro). Al 13-lea salariu depinde exclusiv de contractul colectiv de muncă stabilit la nivelul companiei, iar la încetarea raportului de muncă indemnizaţiile compensatorii sunt proporționale cu durata angajării. Cu toate acestea, ele nu se plătesc, de exemplu, în cazul concedierii din cauze disciplinare.

În Grecia se acordă un salariu suplimentar de Crăciun și o jumătate de salariu de Paște

Spania este destinația care merită analizată cu cea mai mare atenție. Salariul minim interprofesional, SMI, este în prezent de 16.576 de euro brut pe an. Ideea interesantă este că această sumă poate fi distribuită în 12 rate lunare, ajungând la 1.381 de euro pe lună, sau în 14 rate lunare, așa cum se întâmplă frecvent, ajungând la 1.184 de euro pe lună. Totalul anual nu se schimbă, ci se schimbă doar modul în care este defalcat. Asta înseamnă că în Spania, spre deosebire de Germania și Franța, există al 13-lea și al 14-lea salariu, însă valoarea sa totală este deja inclusă în salariul minim legal și nu este adăugată la acesta, așa cum este cazul în Italia.

Dacă facem o comparație directă între metalurgiști, putem observa că nivelul C3 în Spania valorează aproximativ 22.000 de euro pe an, adică cu aproape 9.000 de euro mai puțin decât același nivel din Italia și cu 24.000 de euro mai puţin decât în ​​Germania. În plus, Spania nu prevede nici indemnizație de concediere.

Un nou studiu publicat pe 6 august își extinde acum analiza asupra a trei țări mai puțin căutate de românii care pleacă la muncă în străinătate, dar care apar tot mai des pe radarul celor aflați în căutarea unei experiențe profesionale peste hotare, pe fondul dezvoltării unor sectoare precum tehnologia și serviciile financiare. În Grecia, de exemplu, salariul minim legal pentru angajații cu funcții administrative a fost majorat la 920 de euro pe lună, iar pentru muncitori la 41,09 euro pe zi. Sunt valori mai mici decât cele din toate celelalte țări europene analizate până acum, în concordanță însă cu un cost al vieții mai redus. Se lucrează 40 de ore pe săptămână, există între 25 și 30 de zile de concediu pe an, iar particularitatea sistemului este că legea prevede un salariu și jumătate în plus: un salariu întreg de Crăciun și jumătate de salariu de Paște. Există o indemnizație de concediere pentru angajații cu funcții administrative care, în cazul cel mai favorabil, poate ajunge după 16 ani de vechime la echivalentul a 12 salarii lunare. În primii ani de muncă, însă, aceasta se ridică la doar două salarii lunare.

În Irlanda angajatul are dreptul la maxim cinci zile de concediu medical pe an

Studiul analizează și Irlanda, unde contractul individual de muncă are un rol central. În medie, se lucrează 39 de ore pe săptămână, iar din ianuarie 2026 salariul minim orar pentru persoanele cu vârsta de cel puțin 20 de ani este de 14,15 euro. La prima vedere, suma pare ridicată, dar trebuie ținut cont de faptul că în Irlanda nu există al 13-lea sau al 14-lea salariu. În locul indemnizației de încetare a raportului de muncă există Statutory Redundancy Payment, însă aceasta se acordă doar în cazul pierderii involuntare a locului de muncă din motive economice sau organizaționale, nu în orice situație de încetare a contractului.

Și concediul medical plătit este un drept relativ recent în Irlanda. Abia din 2022 există un minim legal, iar angajaţii au dreptul la maxim cinci zile de concediu medical pe an, plătite cu 70% din salariu. După aceste zile poate intra în vigoare așa-numitul Illness Benefit, plătit de stat, dar numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții privind contribuțiile de sănătate.

Olanda acordă bonus de vacanță în valoare de 8% din salariul anual minim

Olanda este probabil cazul cel mai interesant de urmărit în prezent. Salariul minim este unul dintre cele mai ridicate din Europa, 14,99 euro pe oră pentru persoanele de cel puțin 21 de ani. Nu există al 13-lea salariu sau alte plăți lunare suplimentare, deoarece sistemul olandez este construit în jurul remunerației calculate pe oră, săptămână sau lună. Există însă, pe lângă cele patru săptămâni de concediu pe an, un bonus obligatoriu de vacanță, „vakantiegeld”, în valoare de 8% din salariul anual minim, plătit de regulă în luna mai.

Un aspect în care Amsterdamul merge însă mai departe decât alte ţări este cel al concediului medical: atunci când se îmbolnăvește, angajatul are dreptul să își păstreze locul de muncă timp de doi ani întregi, primind cel puțin 70% din salariu. Costurile acestei perioade sunt suportate, în plus, aproape în totalitate de angajator.

Ţinând seama de aceste aspecte, sfatul specialiştilor este să nu te opreşti niciodată la salariul pe care îl vezi într-un anunț de angajare în străinătate. Întreabă-te întotdeauna dacă salariul este brut sau net, în câte rate lunare este distribuit, ce prevede contractul colectiv de muncă aplicabil pentru țara și sectorul respectiv, ce se întâmplă în caz de concediere, boală prelungită sau concediu de maternitate și, mai presus de toate, calculează cu atenţie costul vieții.

Acest lucru este esenţial în special în Irlanda, de exemplu, care are unul dintre cele mai mari salarii minime din UE, dar a avut și al doilea cel mai ridicat nivel general al prețurilor în 2025, la 136% din media europeană, și costuri ale chiriei la 190%. Este clar, așadar, că 2.400 de euro brut într-o țară nu este automat mai bun decât 1.800 de euro în alta.