Președintele care a interzis alegerile pe motiv că opoziția vrea „să pună mâna pe putere”. Regimul în care misticismul, propaganda și teroarea merg mână în mână

Daniel Ortega (80 de ani) a avut primul mandat ca președinte al Nicaraguăi în 1985-1990, când a pierdut funcția prin alegeri libere. A redevenit președinte în 2006 și de atunci s-a asigurat că nu va mai fi îndepărtat de la putere vreodată. Din acel moment, regimul său a devenit o dictatură atroce, excentrică chiar și pentru standardele Americii Latine, în care soția sa, Rosario Murillo a devenit vocea regimului, cu discursuri zilnice în care combină „idei” New Age despre armonia universală, cu imprecații cumplite la adresa adversarilor politici.

Reîntors la putere după o pauză de 16 ani

Duminică, Ortega s-a dispensat până și de aparența unei democrații, anunțând că în Nicaragua nu se vor mai ține alegeri pentru straniul motiv că cei din opoziție și-ar dori astfel să ajungă la putere. „Nu vor mai fi alegeri aici pentru ei pentru a încerca să pună mâna pe guvern şi să pună mâna pe putere (…) Zilele în care partide susţinute de yankei şi de somozişti puteau reveni la putere s-au terminat, niciodată nu se va mai întâmpla asta”, a spus Daniel Ortega.

Pe același subiect

Ucraina, zguduită de un nou scandal de corupție. Culisele demiterii procurorului general al țării

O fetiță de 6 ani a murit în timp ce vorbea cu mama ei. Cu o zi înainte fusese la spital: ”I s-ar fi pus o perfuzie”. Detalii exclusive

Alertă în Bacău: 48 de persoane au ajuns la spital după ce zeci de copii din Căiuți au acuzat stări de rău. Planul Roșu, dezactivat. Update

Cariera sa politică a început ca unul dintre liderii Frontului Sandinist pentru Eliberare Națională (FSLN) care, în 1979, a îndepărtat dictatura ereditară a familiei Somoza, un clan de infractori care și-au furat poporul cu nereușinare, printr-un regim de teroare instalat încă din 1937. În primii ani de după preluarea puterii, mai popular a fost fratele său, Humberto Ortega care a fost șef al armatei. Deși promisese alegeri libere, FSLN a deviat din ce în ce mai mult către marxism, dar cu accentuate nuanțe catolice, iar Daniel Ortega a devenit președinte în 1985. Sub presiunea țărilor europene, de al căror ajutor financiare depinde Nicaragua, în 1990 FSLN a organizat alegeri libere și a pierdut puterea în favoarea unor regimuri de dreapta, corupte și ineficiente.

În 2006, după mai multe încercări nereușite, Daniel Ortega a câștigat din nou alegerile prezidențiale, după ce dreapta s-a compromis în fața electoratului în urma unor scandaluri majore de corupție. De data aceasta, Ortega s-a asigurat că nu va mai fi îndepărtat de la putere prin alegeri democratice și, treptat, a adus sub controlul său direct instituțiile esențiale ale țării, astfel că numai după doi ani, principalului partid de opoziție i s-a interzis, prin decizia instanței, să candideze la alegerile locale.

Ce să citești mai departe?

„Nu mai vreau să aud numele copilei mele”. Denisa, tânăra ucisă de Șacalul, i-a trimis mamei ei un mesaj ciudat chiar înainte de crimă. Bunurile nu sunt nici azi recuperate

deces

O relaţie începută pe Tinder aruncă în aer securitatea celei mai bine păzite baze NATO din Europa. Scandal de spionaj, cu Rusia în prim-plan

nato

Represiunea brutală din 2016

În pofida derivei autoritariste, Ortega a rămas foarte popular în Nicaragua, programele sale sociale contribuind la scoaterea din sărăcie cruntă a unor pături largi ale populației, potrivit NPR.org. Însă creșterea economică cea mai puternică din America Centrală depindea de un singur pilon. Nicaragua primea petrol ieftin de la un alt dictator de stânga, Hugo Chavez din Venezuela, petrol pe care Ortega îl revindea apoi la prețul pieței. Când „paradisul socialist” din Venezuela a început să se surpe, situația s-a înrăutățit și în Nicaragua.

În 2018, nu au mai fost bani pentru plățile din sistemul de asistență socială astfel că Daniel Ortega a majorat taxele pentru populație și a impozitat pensiile. În protestele care au urmat, milițiile sandiniste au bătut pensionarii care manifestau, ceea ce a amplificat protestele, odată cu ieșirea tinerilor în stradă. Regimul a reacționat trimițând împotriva lor nu doar poliția, ci și bande înarmate cu lanțuri și bare de metal. S-au făcut arestări arbitrare, multe persoane au dispărut pur și simplu, iar altele au fost torturate. Bilanțul represiunii variază, în funcție de surse, între 350 și 5.000 de oameni uciși.

Represiunea l-a afectat până și pe fratele președintelui, Humberto Ortega, care a fost șeful armatei și care a fost plasat în arest la domiciliu în 2024, după ce și-a numit fratele „dictator”. „Șeful armatei și-a vândut sufletul diavolului”, a spus Daniel Ortega, într-un discurs susținut în fața reprezentanților forțelor armate. Sergio Ramirez, cel care i-a fost vicepreședinte în 1985-1990, a fost acuzat în 2021 de „incitare la ură” pentru criticile aduse lui Ortega. În 2023, i-a fost retrasă cetățenia țării.

Miting organizat în plină pandemie

În timpul pandemiei de Covid-19, nu a fost luată nicio măsură de prevenție în Nicaragua, iar îmbolnăvirile au fost ascunse, astfel că rata deceselor prezentată oficial a fost cea mai redusă din întreaga Americă Latină. Mai mult, pe 14 martie 2020, în perioadă în care statele lumii intrau în serie în lockdown, Ortega a convocat un miting de amploare intitulat „Dragostea în vremea Covid-19” ca să arate solidaritatea Nicaraguăi cu statele afectate de pandemie.

Daniel Ortega se declară catolic, dar sprijinul său a oscilat între catolicism și cultele evanghelice, în funcție de circumstanțe, astfel că reprezentanți ai ambelor confesiuni au ajuns în închisoare. Cu toate că a spus despre episcopii catolici că sunt „ucigași”, a interzis complet avorturile după preluarea puterii, chiar și în cazurile de viol sau al sarcinilor care periclitează viața mamei, într-o încercare de a obține bunăvoința clerului.

În 2012, soția sa, Rosario Murillo, numită deja purtător de cuvânt al guvernului de la Managua, a salutat nașterea prin cezariană a unui bebeluș de către o fată de 12 ani, rămasă însărcinată în urma unui viol. Avortul nu i-a fost permis chiar și cu toate că fata avea simptome de eclampsie. „Este un miracol. Un semn de la Dumnezeu”, spunea soția lui Daniel Ortega, potrivit publicației Havana Times.

Soția stranie a dictatorului

Pentru mulți din Nicaragua, soția sa este chiar mai înfiorătoare decât dictatorul. În 1998, Zoilamerica Narvaez, fiica din prima căsătorie a lui Rosario Murillor, l-a acuzatat pe Ortega că a abuzat-o sexual timp de ani de zile. Într-o apariție publică alături de o Rosario în lacrimi, Ortega a spus: „Soția mea vrea să-și ceară iertare că a avut o fiică ce a trădat poporul”. Pe atunci parlamentar al opoziției, Daniel Ortega a scăpat de proces din cauza prescripției faptelor și a imunității parlamentare.

După acest episod, Rosario Murillo a căpătat din ce în ce mai multă influență politică, devenind în 2017 vicepreședinte al țării. Asta până în 2025, când soțul ei a ridicat-o, fără niciun fel de alegeri, la rangul de „co-președintă”. Murillo susține discursuri televizate, la câteva posturi care sunt conduse oficial de către fii ai cuplului dictatorial, aproape în fiecare zi, pe teme din cele mai diverse. De exemplu, după ce-i numește pe preoți drept „slujitori ai lui Satan”, Murillo poate vorbi și despre armonia sinelui cu lumea.

Din 2013, la ordinul ei, în marile orașe, au apărut copaci de metal, iluminați noaptea, care celebrează realizările poporului din Nicaragua și armonia sa cu Universul. Se estimează că fiecare dintre ei costă circa 30.000 de dolari.

Prezența publică a lui Murillo este una stranie. Are mai multe inele pe fiecare deget, mai multe brățări la fiecare mână și apare îmbrăcată de obicei în roz și bleu și fardată excesiv. La prima vedere, pare o hippioată la vârsta a treia care în tinerețe a exagerat cu drogurile, însă opozanții politici au motive să se teamă de ea, aceasta controlând pârghii importante inclusiv în cadrul armatei. Există speculații că Daniel Ortega ar vrea ca ea să preia frâiele puterii după moartea sa sau că ar fi ajuns să-și controleze soțul. Alți observatori susțin că, dimpotrivă, chiar dacă Ortega apare foarte rar în public, preferă această situație astfel încât nemulțumirea populației să se îndrepte către consoarta sa, în timp ce deciziile importante îi aparțin exclusiv.