News

Tot mai multe lacăte pe micile afaceri din România. Povestea unei păstrăvării care a pierdut lupta cu statul, după 16 ani de funcționare: „Am fost presată să semnez contractul, deși așteptam un răspuns”

21.07.2026 | 19:06
7 minute
Tot mai multe lacate pe micile afaceri din Romania Povestea unei pastravarii care a pierdut lupta cu statul dupa 16 ani de functionare Am fost presata sa semnez contractul desi asteptam un raspuns
Povestea unei păstrăvării învinsă de statul român, după 16 ani. Foto-montaj: FANATIK
Afacerile mici din România sunt la limita supraviețuirii sau se închid de tot. FANATIK prezintă povestea unei păstrăvării învinsă de birurile statului
ADVERTISEMENT

Taxele tot mai mari și dificultățile economice lovesc din ce în ce mai mult micile afaceri de la noi, iar cel mai recent exemplu este cel al unei păstrăvării din județul Buzău, care se închide în lupta pierdută cu statul. În loc să aibă parte de ajutor, antreprenorii din România simt că au parte numai de opreliști atunci când vor să își dezvolte afacerile.

După 16 ani, o păstrăvărie din Buzău, afacere de familie, pune lacătul din cauza taxelor prea mari

În Valea Păltinișului, la Gura Teghii, o afacere de familie care părea construită pentru generații întregi se oprește brusc. Nu din cauza lipsei clienților, nu pentru că peștele nu s-a mai vândut și nici pentru că proprietarii nu au mai vrut să muncească ori ar fi fentat statul.

ADVERTISEMENT

După 16 ani de investiții și sacrificii, o familie din județul Buzău a decis să închidă definitiv păstrăvăria pe care a ridicat-o aproape de la zero. Motivul invocat e unul care ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care sunt tratate micile afaceri din România: costurile administrative și taxele pentru monitorizarea apei au crescut atât de mult încât proprietarii spun că nu le mai pot suporta.

În România, totul se poate schimba peste noapte pentru antreprenori. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg

Andreea Leonte a povestit pentru FANATIK cum s-a năruit aproape peste noapte tot ce au construit părinții ei timp de 16 ani. Familia ei administrează și o cabană în zonă, iar păstrăvăria reprezenta una din principalele atracții pentru cei care ajungeau în Valea Păltinișului.

ADVERTISEMENT

„Părinții mei muncesc de 16 ani la această păstrăvărie. Acum trei ani am pus-o în funcțiune, după ani întregi de investiții, muncă și sacrificii. Nu am construit această păstrăvărie doar ca pe o afacere. Am făcut-o din dragoste pentru locul în care trăim și pentru că ne-am dorit să oferim oamenilor un produs românesc de calitate”, ne-a povestit, pentru început, Andreea.

ADVERTISEMENT

Antreprenorii din Buzău au parcurs toate procedurile necesare pentru a funcționa legal, obținând toate autorizațiile și avizele necesare: „Am vrut întotdeauna să fim în regulă. Am obținut toate avizele necesare, am plătit autorizațiile și am respectat toate obligațiile impuse de lege”. Problemele au început o dată cu costurile aferente monitorizării apei. Potrivit Andreei Leonte, atunci când păstrăvăria a fost autorizată, familia a primit asigurări că aceste cheltuieli se vor situa în jurul valorii de 3.000 – 3.500 de lei pe an, sumă pe baza căruia și-au construit întregul plan de afaceri. Realitatea s-a schimbat aproape peste noapte, după ce 16 ani afacerea a funcționat perfect.

„Când am obținut autorizația, ni s-a spus verbal că aceste costuri pentru monitorizarea apei vor fi în jur de 3.000-3.500 de lei pe an. Am considerat că este o sumă pe care o putem suporta și ne-am făcut toate calculele în funcție de aceasta. Niciodată nu ne-am imaginat că vom ajunge la aceste sume incredibile”, ne-a mai spus tânăra.

ADVERTISEMENT

De la 2.100 de lei la aproape 14.000: taxe sufocante pentru micii afaceriști

În 2025, familia a plătit 2.178,86 lei pentru aceste obligații. La sfârșitul anului trecut a primit însă o primă înștiințare de plată, surpriză, de peste 9.200 de lei, iar după modificarea tarifelor, suma a crescut la peste 10.000 de lei doar pentru monitorizare. Împreună cu celelalte obligații, factura anuală ajunge la aproximativ 14.000 de lei.

Păstrăvăria este amplasată la aproximativ 80 de kilometri de Buzău, iar potrivit contractului, laboratorul autorizat trebuia să efectueze între patru și opt deplasări anual pentru prelevarea probelor de apă. Fiecare deplasare costă aproximativ 2.500 de lei. „Nu contestăm necesitatea monitorizării apei și nici munca oamenilor care o fac. Contestăm costurile pe care un mic producător este obligat să le suporte”, ne precizează Andreea Leonte.

Familia susține că doar aceste deplasări însumează aproape 10.000 de lei anual. „Ca să putem plăti doar această sumă de aproape 14.000 de lei, trebuie să vindem peste 300 de kilograme de păstrăv, la un preț de 45 de lei pe kilogram. Și asta fără să punem la socoteală furajele, energia electrică, salariile, investițiile și toată munca din spate”, a completat femeia.

Curentul și mâncarea pentru pești, peste 8.200 de lei

Calculele sunt și mai dure atunci când sunt puse pe hârtie. 311 kilograme de păstrăv trebuie comercializate doar pentru acoperirea costurilor administrative, înainte ca familia să poată plăti hrana peștilor, energia electrică, puietul, medicamentele sau salariile. Cheltuielile unei păstrăvării nu se opresc însă la taxele administrative.

„Un singur sac de hrană costă în prezent aproximativ 280 de lei, iar au fost luni în care am cheltuit și peste 8.000 de lei pe curent doar pentru a ține peștii în viață cu oxigen”, completează Andreea. Într-o astfel de ecuație financiară, familia spune că noile costuri impuse au devenit imposibil de susținut. În încercarea de a găsi o soluție, proprietarii au transmis numeroase solicitări către Administrația Bazinală de Apă Buzău–Ialomița. Au trimis e-mailuri, au cerut explicații și au mers inclusiv în audiență.

păstrăvărie
Dovada plății efectuate de familia din Buzău către Apele Române anul trecut

Adrese peste adrese pentru o înțelegere

Familia a solicitat reducerea sau recalcularea costurilor, însă răspunsul primit din partea Administrației Naționale „Apele Române”, prin ABA Buzău-Ialomița, a fost că tarifele nu pot fi diminuate, fiind stabilite conform reglementărilor în vigoare. Mai mult, tânăra susține că, deși aștepta răspunsuri la solicitările formulate, familia a fost presată să semneze noul contract: „Am trimis sute de e-mailuri, am solicitat sprijin și explicații, am fost în audiență la Apele Române Buzău, însă nu am găsit o soluție care să ne permită să continuăm activitatea. În schimb, am fost presată să semnez contractul din acest an, deși încă așteptam un răspuns la solicitările noastre”. 

păstrăvărie
Conversația purtată de Andreea Leonte cu unul din reprezentanții statului
păstrăvărie
Adresa trimită de familia Leonte pentru a căuta o soluție cu privire la situația păstrăvăriei

Revolta familiei din Buzău: „Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră?”

Un episod povestit de familie a rămas adânc întipărit în memoria acesteia. În cadrul unei discuții cu reprezentanți ai instituției, proprietarii spun că li s-a explicat că și balastierele sunt supuse aceluiași număr de monitorizări și suportă costuri similare. Comparația i-a revoltat: „Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră? Noi trăim datorită apei curate. Dacă apa este poluată, noi suntem primii care pierdem. Peștele moare, iar munca noastră dispare într-o clipă”. Între timp, decizia închiderii a devenit inevitabilă. Din cele patru bazine piscicole, trei au fost deja golite. Pentru ultimul bazin, familia spune că a primit termen până la 20 iulie pentru a elimina peștii și a înceta activitatea.

păstrăvărie
Răspunsul oficial primit de familia din Buzău de la Apele Române

Povestea păstrăvăriei începe cu mult înainte de inaugurare. Andreea spune că tatăl său pescuia păstrăvi în copilărie cu mâinile goale în râul din apropiere. Ani mai târziu, când familia a început investiția, cursul de apă era sufocat de deșeuri. „Când am început investiția, râul ajunsese o groapă de gunoi. L-am curățat cu oamenii noștri și am încercat să-i redăm viața. Nu am luat doar din natură, am încercat să dăm ceva înapoi”, povestește Andreea.

Astăzi, bazinele piscicole sunt intabulate și înregistrate oficial, însă au rămas goale. Paradoxul, spune familia, este că nici măcar oprirea activității nu poate fi făcută fără alte costuri. Pentru închiderea oficială este necesară o nouă autorizație, care presupune alte taxe. „În țara asta plătești ca să muncești, iar când nu mai poți munci, plătești și ca să închizi”, este concluzia amară a tinerei care i-a ajutat pe părinți să își țină afacerea pe picioare.

ADVERTISEMENT