Cu ce sumă uriașă a vândut prințul Paul un teren în cartierul Primăverii. Cum s-a ales cumpărătorul cu o executare silită după ce a achitat prețul imobilului

Curtea de Casaţie a Franţei a respins definitiv, pe 29 iulie, recursul formulat de Paul de România (77 de ani) împotriva deciziei de predare către autorităţile române. Prin această hotărâre, decizia de executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate către România a devenit definitiv. Hotărârea urmează emiterii şi punerii în executare a celui de-al treilea mandat european de arestare. Paul de România este acuzat că a colaborat cu un grup infracțional începând din 2006, pentru a recupera proprietăţile pe care le revendica în calitate de moştenitor al familiei regale. În decembrie 2020, Paul de România a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare pentru trafic de influenţă şi complicitate în dosarul „Ferma Băneasa”.

Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost autentificată în mai 2003

În acest dosar, 18 persoane au fost condamnate, iar prejudiciul adus statului român a fost estimat la aproximativ 145 de milioane de euro. El a fost arestat la domiciliul său din Paris şi încarcerat la 7 aprilie 2025, fiind ulterior plasat sub control judiciar. Numele lui Paul de România și al soției sale, Lia, figurează ca intimați, alături de altă persoană. H.M.R., într-un dosar înregistrat pe 21 ianuarie 2022 la Judecătoria Sectorului 2, în timp ce contestator este o persoană fizică, V.V.S., care a încheiat cu Paul de România un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un teren din București, pe care acesta din urmă îl câștigase în instanță, după un proces cu RA-APPS.

Pe același subiect

arest bani constanta DNA Ministerul Educației politie

Fostul rector arestat pentru proxenetism a dat în judecată Ministerul Educației. Ce decizie a fost luată

arest incendiu

Ce încurcături au apărut în dosarul în care autoritățile solicită demolarea pensiunii Ferma Dacilor. Motivul pentru reclamanții au fost scoși din cauză

arest constanta DNA

Un primar din România trece în 2026 după gratii. Decizia definitivă a instanței

În dosarul consultat de FANATIK se arată că contestatorul a chemat în judecată pe Paul de România și pe Lia Georgia a României, solicitând instanţei să dispună: anularea executării silite imobiliare a imobilului-teren în suprafaţă de 506 m.p. (507 m.p. din măsurători) situat în Sectorul 1, Bucureşti, urmărire ce face obiectul dosarului de executare. V.V.S. a arătat că, în calitate de promitent-cumpărător, a încheiat la data de 14.05.2003 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu Paul de România, în calitate de promitent-vânzător, având ca obiect imobilul-teren liber de construcții, colţ cu strada Jea Monnet, în cartierul Primăverii. Conform înţelegerii inițiale, terenul menţionat avea să fie vândut către V.V.S. la momentul la care Paul de România dobândea procesul-verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate asupra imobilului-teren.

Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost autentificată la data de 14.05.2003 de un notar public. V.V.S. a menționat că preţul vânzării a fost achitat parţial la data încheierii promisiunii, respectiv a fost plătită suma de 10.730$ (echivalentul la curs BNR de la momentul încheierii antecontractului a 350.000.000 lei). Prin decizia din 5.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. din 14.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, lui Paul de România i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului liber de construcţii în suprafață de 506 m.p. Prin Actul Adițional din 30.04.2014, s-a convenit prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare, achitându-se totodată restul sumei, astfel cum a fost stabilită de comun acord.

Ce să citești mai departe?

În ce tranzacții imobiliare sunt implicate fiicele lui Clotilde Armand. Motivul pentru care soțul fostului primar al Sectorului 1 a apelat la instanță

bani bucuresti copil

Ieșirea PSD-ului de la guvernare și miracolul de la Fisc. Cum a reușit ANAF-ul să colecteze miliarde în plus din TVA după criza politică

bani

Prin actul adiţional din 30.04.2014, au convenit ca toate cheltuielile pentru dobândirea dreptului de proprietate de către Paul de România să fie suportate de către V.V.S., sens în care a recunoscut şi cuantumul cheltuielilor efectuate. La data de 11.02.2019, între V.V.S, în calitate de promitent-cumpărător şi Paul de România, în calitate de promitent-vânzător, s-a încheiat actul adiţional la antecontractul de vânzare autentificat la 14.05.2003, modificat prin actul adiţional din 30.042014 autentificat cu nr. 506/30.04.2014 şi actul adiţional nr. 2/30.04.2014. Actul adiţional a cuprins o serie de precizări şi de modificări, relevante pentru soluţionarea prezentei cauze fiind următoarele: prin urmare, din actul adiţional autentificat sub nr. 265 din data de 11.02.2019, rezultă pe de o parte, faptul că a achitat de-a lungul timpului, în mai multe tranşe, prețul imobilului, astfel cum a fost modificat, până la momentul la care s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare, dar şi faptul că durata promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare s-a prelungit de comun acord de către părți.

Transferul dreptului de proprietate asupra terenului a avut loc în august 2020

În dosar se arată că, la data de 06.05.2020, a notat antecontractul de vânzare în Cartea Funciară terenului. Tot la data de 06.05.2020, intimatul H.M.R, în calitate de creditor al vânzătorului Paul de România, și-a notat în Cartea funciară a terenului somația de executare silită, urmărire silită ce face obiectul dosarului de executare din 2015. La data de 24.08.2020, între contestator, în calitate de cumpărător, şi Paul de România, în calitate de vânzător, s-a perfectat contractul de vânzare având ca obiect terenul în suprafață de 506 m.p. (507 m.p. din măsurători). Preţul contractului a fost reglementat la capitolul II al Contractului, respectiv s-a prevăzut ca preţ al vânzării suma de 208.730 euro. V.V.S a arătat că, la o simplă analiză a paginilor 3 şi 4 din contract se poate observa că a fost reluat cuprinsul Actului Adițional din data de 11.02.2019 al Promisiunii de vânzare cumpărare referitor la recunoaşterea achitării lui. Aşadar, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului-teren către V.V.S. a avut loc la momentul încheierii contractului, respectiv la data de 24.08.2020.

Contestatorul a mai menționat că, la data de 24.06.2020, ca urmare a notării promisiunii bilaterale în cartea funciară, executorul judecătoresc i-a transmis o Adresă de înființare a popririi, prin care i s-a pus în vedere să achite restul de preţ către creditorul H.M.R, în contul de consemnare al executorului. Din acest motiv, a stipulat în contractul de vânzare că plata restului de preţ (53.000 EUR) să se facă în contul de consemnare al executorului. V.V.S. a arătat că a achitat suma în data de 25.09.2020. Cu toate că a achitat această sumă direct creditorului, care nu i-a restituit-o până în prezent, acceptând astfel că a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, în data de 14.04.2021, executorul judecătoresc a emis Încheierea contestată prin prezenta cauză, prin care a declanşat procedura de executare silită a imobilului proprietatea sa, sens în care a desemnat expert evaluator. Așa cum rezultă din cuprinsul situaţiei de fapt, executorul judecătoresc a procedat la declanşarea urmăririi silite asupra bunului proprietatea sa pentru o creanță împotriva autorului său, deşi avea cunoştință de transferul dreptului de proprietate, survenit în decursul lunii august 2020.

V.V.S. a menționat că, în data de 24.06.2020, după ce creditorul a luat cunoştință de faptul notării promisiunii bilaterale de vânzare în cartea funciară, executorul judecătoresc i-a transmis o Adresă de înfiinţare a popririi, prin care i-a pus în vedere că orice sumă pe care ar datora-o debitorilor Paul de România și Lia Georgia să o achite în contul de consemnări al executorului. După încheierea contractului de vânzare în formă autentică, s-a conformat acestei obligații şi a virat restul de preţ, respectiv suma de 53.000 EUR, în contul indicat de executorul judecătoresc, sumă ce nu i-a fost restituită până la data redactării prezentei contestații. Or, prin faptul că iniţial creditorul a înfiinţat poprirea în mâinile sale asupra restului de preţ şi, ulterior transferului dreptului de proprietate, a încasat acest rest de preţ, creditorul a recunoscut în mod neechivoc atât dreptul său la încheierea contractului de vânzare, cât și transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său.

Instanța a arătat că actele de executare emise cu privire la imobil îşi produc efecte

Altminteri, dacă nu ar fi acceptat această tranzacție, s-ar fi opus în mod expres sau măcar i-ar fi returnat bani achitaţi cu titlu de rest de preţ și ar fi procedat imediat la valorificarea bunului pe care l-a dobândit de la debitorii săi. Așadar, prin faptul popririi restului de preţ în mâinile sale, creditorul a recunoscut în mod expres dreptul lui V.V.S. la încheierea contractului de vânzare în formă autentică, iar ulterior, prin acceptarea plății de către acesta a unei părți din preţ, a acceptat și faptul că a operat transferul dreptului de proprietate. Aşa fiind, rezultă că art. 827 invocat de creditor prin intermediul executorului îi este pe deplin opozabil. Pe cale de consecință, întrucât bunul nu mai aparţine debitorilor urmăriţi, ci contestatorului, care nu are nicio obligație față de creditorul H.M.R, se impune anularea procedurii de executare silită asupra imobilului proprietatea sa, urmărire declanşată prin încheierea din 14.04.2021.

Instanţa a reţinut că prin declarația autentificată la 26.01.2024, intimatul-creditor H.M.R. a declarat că îi este pe deplin opozabil dreptul de proprietate obținut de contestatorul V.V.S. asupra imobilului situat în Bucureşti, Sector 1, obținut prin contractul de vânzare-cumpărare din 24.08.2020, solicitând încetarea executării silite asupra acestui imobil şi a tuturor notărilor referitoare la executarea silită din dosarul de executare. Prin cererea din 16.05.2024, H.M.R. a solicitat radierea din cartea funciară a sechestrului instituit asupra imobilului. Totodată, instanţa a constatat faptul că prin încheierea din data de 29.03.2024, s-a dispus reluarea executării silite în dosarul de executare nr. 140/2015, fără a dispune încetarea executării silite cu privire la imobilul din Sector 1, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

Astfel, instanţa a menționat că nu poate ignora faptul că, deşi intimatul-creditor H.M.R. şi contestatorul V.V.S. au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește şi nu se mai justifică continuarea executării silite asupra acestui imobil, în prezent actele de executare emise cu privire la imobil îşi produc efecte. Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa a arătat că va admite contestația la executare formulată şi va dispune anularea încheierii din data de 14.04.2021 prin care s-a declanşat procedura de urmărire silită a imobilului şi a tuturor actelor de executare subsecvente, întocmite în dosarul de executare care vizează imobilul. Această decizie a fost luată de Judecătoria Sectoruui 2 pe 3 iunie 2024. H.M.R. a formulat apel, care a fost anulat de Tribunalul București pe 6 martie 2026.