Scenariul de coșmar pentru economia mondială. O a doua strâmtoare esențială pentru comerțul maritim, blocată de război

Strâmtoarea Ormuz rămâne încă disputată între Statele Unite și Iran, iar blocarea traficului maritim a dus la creșterea prețului petrolului la scară globală, ceea ce se traduce prin prețuri mai mari ale carburanților, costuri care se transferă apoi în prețurile din economie. Însă este loc de mai rău. O altă strâmtoare esențială pentru comerțul mondial riscă să fie închisă din cauza războiului din Orientul Mijlociu – strâmtoarea Bab el-Mandeb sau Bab al-Mandab, care în limba arabă înseamnă „Poarta Lacrimilor”. Blocarea concomitentă a celor două strâmtori poate avea consecințe incomensurabile în întreaga lume.

Houthi și-au intensificat atacurile în Bab el-Mandeb

Strâmtoarea desparte Peninsula Arabică, Yemenul mai exact, de Africa, unde țări limitrofe strâmtorii sunt Djibouti și Eritreea. Bab el-Mandeb are o lățime care variază între 26 și 50 de km și face legătura maritimă între Oceanul Indian și Marea Roșie. Vasele care vin din Asia o folosesc pentru a ajunge în canalul Suez și apoi Marea Mediterană și invers. Potrivit unor estimări, 30% din traficul global de petrol trece prin această strâmtoare și în jur de 10% din volumul de mărfuri.

Pe același subiect

Cele două rețele de hackeri ale GRU, serviciul militar de spionaj al Rusiei. Cum a fost realizat cel mai puternic cyberattack din istorie

Curtea de Apel a anulat condamnarea bărbatului care a lipit simboluri legionare pe ușile unei sinagogi din Capitală. Cum au motivat judecătorii

Secolul asiatic. Palma primită de Vladimir Putin înainte de summitul BRICS și iritarea lui Trump: „Asistăm la o schimbare”

Multă vreme, principalul pericol pentru traficul maritim a fost pirateria, cu baze îndeosebi în Somalia, o țară sfâșiată mulți ani de război civil. Însă în ultimii ani, pericolul a venit din Yemen unde millițiile houthi, pro-iraniene au preluat control zonei adiacente strâmtorii. Primele atacuri ale houthi asupra vaselor comerciale din Marea Roșie și Golful Aden au avut loc pe 15 octombrie 2023, după izbucnirea războiului dintre Israel și Hamas. Inițial, houthi au atacat doar navele care aveau legături cu Israelul, fie armatori, fie transportau marfă din și înspre Israel, ș.a.

Însă alianța dintre Iran și houthi riscă să facă din Bab el-Mandeb o cale navigabilă la fel de obstrucționată precum Ormuz. În luna iulie, au fost lansate atacuri asupra unor petroliere care transportau țiței încărcat în portul saudit Yanbu de la Marea Roșie, motiv pentru care alte nave au făcut cale întoarsă. O știre și mai îngijorătoare a transmis agenția Reuters în urmă cu câteva zile când anunța că un avion cu consilieri militari din Iran și echipamente pentru construcția de drone și rachete a aterizat în Yemen, în timp ce houthi au anunțat public că vor să perturbe traficul petrolului din Arabia Saudită, țară cu care s-au aflat în conflict și cu care în ultimii ani s-au aflat într-un armistițiu fragil.

Ce să citești mai departe?

Generalul Dorin Ioniță, găsit fără suflare, apare și într-un dosar de agresiune și hărțuire între militari. Ce s-a întâmplat în misiunea din Africa

Cine este femeia care a cerut ordin de protecție împotriva lui Dorin Ioniță, cu câteva ore înainte de gestul extrem al acestuia. A activat în subordinea generalului în rezervă

deces

Strâmtoarea, o temere majoră pentru Arabia Saudită

O veste foarte proastă pentru Arabia Saudită care până acum a fost țara cea mai puțin afectată de blocarea strâmtorii Ormuz, ba chiar a ieșit în câștig. Nu a mai putut exporta petrol prin Ormuz, însă țițeiul provenit din câmpurile petrolifere din estul țării a fost transportat printr-un oleduct construit încă din anii 80, chiar de teama scenariului că Iranul va bloca Ormuzul la un moment dat. Conducta merge până la portul Yanbu din Marea Roșie, din vestul țării. Chiar dacă volumele exportate de la începutul războiului au fost mai mici, creșterea prețului petrolului nu doar că a compensat scăderea, ci a adus profituri chiar mai mari pentru regatul saudit, spre deosebire de Qatar, Bahrain sau Kuweit, ale căror economii sunt devastate de blocarea exporturilor de petrol și gaze prin strâmtoarea Ormuz. Practic, Arabia Saudită dispunea deja de o cale de a ocoli strâmtoarea Ormuz.

Cum Yanbu se află la nord de Bab el-Mandeb, petrolierele către China, India sau Japonia trebuie să treacă prin această strâmtoare, țări ale economii sunt deja afectate de livrările din ce în ce mai sporadice de petrol din Golful Persic. Teoretic, pentru Europa lucrurile stau ceva mai bine. Petrolierele din Yanbu către Mediterana merg către nord, prin canalul Suez astfel că petrolul saudit ar trebui să ajungă în continuare în porturile sud-europene.

Însă doar în teorie. Cotațiile petrolului la bursă sunt relativ uniforme la nivel mondial, astfel că și blocarea Bab el-Mandeb, cu creșterea aferentă a prețurilor, va afecta și Europa, chiar dacă bătrânul continent măcar va fi în situația în care va avea acces totuși la petrolul saudit. O altă mare necunoscută este dacă houthi și aliații lor de la Teheran se vor limita doar la atacarea petrolierelor încărcate în Arabia Saudită. Escaladarea conflictului până în punctul în care traficul va fi blocat pentru toate navele va afecta mult mai mult decât transportul petrolului. Strâmtoarea Bab el-Mandeb este punctul prin care trece o mare parte a transportului de mărfuri din Asia către Europa. Într-un scenariu negru s-ar ajunge în situația în care mărfurile către Europa de proveniență asiatică ar trebui să ocolească Africa pentru a ajunge în Gibraltar, precum în secolele dinaintea construirii canalului Suez.

O zonă militarizată de marile puteri

Importanța strâmtorii și riscul blocării sale este cunoscut de multă vreme, mai ales din cauza instabilității din Yemen, țară divizată între houthi și guvernul central de la Aden. Teama este atât de mare încât marile puteri au închiriat practic o țară pentru a-și amplasa baze militare. Este vorba de Djibouti, o țară mică, de numai 23.200 de km², înghesuită între Etiopia, Eritreea și Somalia. Guvernul de acolo și-a dat acordul pentru construirea de baze militare oricui atâta vreme cât plătesc pentru asta. În momentul de față, veniturile din închirierea terenurilor pentru baze militare sunt estimate la circa 10% din PIB-ul țării. Astfel, în jurul capitalei Djibouti City au baze militare Statele Unite, Franța, China, Italia și Japonia. China și Japonia, deși tradițional reținute în a-și proiecta forța militară peste hotare, au simțit nevoia să-și asigure o prezență într-un punct esențial pentru comerțul și economiile lor.

Și acestea nu sunt singurele mari puteri implicate. Pe 22 iulie, Turcia a aprobat prelungirea șederii unor trupe ale sale în Somalia, țară apropiată de strâmtoare. Militarii trimiși de Erdogan au oficial misiunea de instrui armata somaleză și a oferi sprijin armat guvernului central împotriva islamiștilor din al-Shabaab. În paralel, Somalia se confruntă cu secesiunea unei regiuni, Solmaliland, aflată chiar pe coasta Oceanului Indian. Singura țară care a recunoscut independența Somaliland este Israelul, țară aflată în relații glaciale cu Ankara. Potrivit unor informații neoficiale, Israelul ar avea deja baze în regiunea separatistă pe care le-ar fi folosit în perioada în care a bombardat Iranul.

În fața unei concentrări de forțe atât de vastă, houthi par lipsiți de orice șanse, însă tehnologia ieftină și accesibilă a dronelor de atac și rachetele ieftine, chiar dacă imprecise, construite cu sprijinul Iranului reprezintă o amenințare majoră pentru navele comerciale. Escaladarea războiului în zonă va duce la creșterea costurilor de asigurare a transporturilor și la reticența armatorilor de a-și periclita navele.